Radu Jörgensen

 

Articolul "Şah! În ţara lui Stalin" publicat in revista Observator Cultural, iunie 5, 2015:

 

Reflexele sovietice, reflexele provocate de traiul printre sovietici, nu dispar uşor. Deşi dobândite, ele sunt pentru unii la fel de de-necontrolat ca instinctele primare.  Grosolănia, delaţiunea, gregaritatea nu se şterg odată cu demolarea statuii lui Stalin. Cu atât mai mult în locuri unde dărâmarea acestei statui a venit şi ea cu o întârziere de două decenii.  (...)  Iată cum stau lucrurile: marea maestră Mihaela Sandu, legitimată la Medicina Timşoara, jucătoare cu un coeficient ELO de 2300, singura româncă din turneu, a câştigat pe rând la reprezentante ale Azerbaidjanului, Georgiei, Rusiei - de două ori la rând, şi din nou Georgiei. După cinci runde românca conducea...

 ( continuarea aici: http://www.observatorcultural.ro/Ĺah-In-tara-lui-Stalin-(I)*articleID_31963-articles_details.html )

 

Gianina Druta, iunie 2012, in Cultura Nr.  27/2012

 

Arborând principiul paradoxalului dus la extrem, romanul [SE RESPINGE] penduleaza între zonele abisalului – (homo)sexualitatea, drogurile, societatea suedeza perimata, statutul femeii si al barbatului – , si cele ale intelectualitatii – lecturi din Dostoievski, Tolstoi, Steinbeck etc. Glisând în jurul unor formule de tipul „intelectualul din Est“, amintind de Cioran, Eliade, Ionesco, Tutea, a caror prezenta-absenta e resimtita explicit în tehnica citarii interviurilor; refacând istoria Revolutiei din 1989 prin prisma experientei individu(al)ului; mizând pe deturnarea tuturor legilor posibile, se încearca o legitimare nu doar a spatiului românesc, înteles dincolo de peiorativul „Draculiadei“, ci si o regasire personala. [Este un] roman deprins cu sfredelul profunzimilor.

 

Stefan BORBELY, februarie 2012, in Contemporanul / Ideea Europeana, Nr. 2

 

Scriitura e cerebrala, lucida, transanta, axata pe existential si nu pe metaforic, deconstruind implicit, prin autenticitate, multe dintre stereotipiile subspeciei tematice din care face parte – literatura transfrontaliera. Se respinge n-are nici eroisme - desi ritul eroului pornit sa cucereasca lumea e in mod recurent pomenit in text - dar nici sarcasme resentimentare cu iz metafizic a la Cioran. Lucid, precis in diagnostice si direct in formulari, Radu Jorgensen mentine [romanul SE RESPINGE] pe linia unei proze puternice, obiective. (…) Analiza romanesca a timpului de asteptare si a “Autoritatii” este extraordinara in Se respinge, mana de analist politic foarte precisa a autorului combinandu-se aici cu un dar al observatiei foarte percutant, datorita caruia detalii minore devin simptome excelent analizate. Suedezii, cu excesul lor de civilizatie debordeaza frenetic in violenta si sexualitate, mai ales la adolescenti. Fara exceptie, personajele din flashbackuri – cea mai percutanta fiind radiografierea comportamentului de grup al GDS-ului si revistei sale, 22 - sunt usor recognoscibile.