Publicistica

Proza scurta publicata in numarul dinaintea turului II al alegerilor prezidentiale din Romania, in noiembrie 2014:

Au început să roadă imediat, făcîndu-şi loc pe la colţuri, în încăperi îndepărtate, în care nimeni nu simţise nevoia să intre la început, imediat ce-şi recuperaseră casa. În agitaţia generală, în bucuria fără de limite, în extazul smintit în care sărbătoreau reintrarea în posesia ei, oamenii nu băgaseră de seamă. Şobolanii cei graşi, care în anii din urmă rînjiseră de la ferestre, ameninţîndu-i chiar şi pe cei care avuseseră îndrăzneala să semnaleze, de afară, din frig, anomalia, acei şobolani fuseseră stîrpiţi. Cei mai mulţi, li se spusese, îşi dăduseră obştescul sfîrşit sau fuseseră, aşa bătrîni şi păroşi cum erau, alungaţi. Căile lor de acces, sutele de căi de acces, aflate la toate caturile, din pivniţă pînă-n pod, fuseseră, iată, blocate, cimentate, nu mai era nevoie decît de o curăţenie generală. Erau în stare s-o facă? Se-nţelege, răspunseseră cei care, cu frica şi ruşinea strînse în ei timp de 45 ani, urcau acum precauţi treptele verandei, ţinîndu- se de mîini, cu atenţia încordată, tresărind la fiecare zgomot, înspăimîntaţi pînă la isterie fie şi numai de fîlfîitul de aripi al vreunei păsări sau de bătaia crapului în heleşteu.

Pivniţa fu umplută imediat cu daruri pe care cei dornici să vadă minunea le aduceau. Unii chiar veneau de departe, încărcaţi, cerînd, în schimb, doar să se pozeze lîngă pereţii pe care pete imense de ciment proaspăt, de mărimea unui cap de om, sugerau dimensiunile fostelor găuri de şobolan abia astupate. Din pivniţă fură aduşi şi expuşi sacii vechi, de un sfert de chintal, acum ciuruiţi şi de nerecunoscut, iar din pod albume de fotografii din care personaje fără mîini, picioare sau urechi, după caz, zîmbeau încă, cu zîmbetul de dinaintea invaziei. Chefurile se ţineau lanţ, deşi (...)
Pentru continuarea lecturii accesati va rog revista Observator Cultural.